Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Mihai Eminescu: „Să văd ce fu atâta iubeam odinioară”
[Eseu]
de Dumitru Lavric [alte lucrari ale acestui autor]
„Pui al naturii, ca şi marele său prieten humuleştean, Mihai Eminescu a păstrat vii în memoria sa afectivă locurile copilăriei sale sprinţare şi meditative totodată, cu imaginile lor triste sau tainice, realiste până la grotesc sau ideale în mod feeric. Puţine i-a fost dat să le fixeze în proză şi în versuri, dar atâtea câte ne-au rămas sunt suficiente ca să ne putem îngădui măcar schiţarea viziunii sale aparte, în cadrul mai larg al concepţiei lui despre viaţă şi univers” (Şerban Cioculescu – „Universul rural eminescian” în „Varietăţi critice”, 1966, pag. 235).
Desigur, poezii precum „Sara pe deal”, „Lacul”, „Fiind băiet păduri cutreieram” sunt în mod cert inspirate de realităţile Ipoteştiului; documente ale subiectivităţii, ele însă ar pierde mult suprapuse fiind realităţii care le-a inspirat. Detalii mult mai bogate găsim în fragmentul intitulat „La curtea cuconului Vasile Creangă”. Recunoaştem uşor satul copilăriei („căsuţe mici şi acoperite cu paie şi stuf dogorât par ca nişte stupi scunzi”) şi casa părintească („înconjurată de pomăt, albă şi invitătoare, ea avea
un cerdac încăpător”); apar tatăl („cu ciubucul în gură şi cu fesul pe ceafă, uitându-se melancolic la priveliştea ce se întindea sub ochii lui”) şi mama („naltă şi foarte albă la faţ㔠cu „ochi mari şi albaştri”) şi chiar poetul însuşi („cu ochii albaştri ai mâni-sa şi cu părul cel negru al tătâne-său, cu faţa albă şi gingaşă”).
Prin unele pasaje, fragmentul se înrudeşte vizibil cu „Sara pe deal”: „Stelele izvorăsc umede şi aurite pe jumalţul cel adânc şi albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniţi, scârţâind din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, talangele turmelor, apa fântânilor, cumpenele sună, scrânciobul scârţâie-n vânt, câinii încep a lătra şi prin armonia amestecată s-aude plin şi languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace”.
Doi prozatori (Cezar Petrescu – „Romanul lui Eminescu” şi M.R. Iacoban – „Oastea oştilor”) au încercat să reconstituie detaliat peisajul care a vegheat copilăria geniului. (Dumitru LAVRIC)

Comentariile cititorilor
mihai eminescu [09 January 2006 | 20:17:04]
vreau sa spun ca mihai eminescu este preferatul meu poet.nu spun asta numai pentru ca el este cel mai mare poet roman ci spun asta pentru ca mereu miau placut poeziile sale.el a scris poeziile astea cu multa trandete si dragoste.asa ca vreau sa spun ca el
mihai eminescu [09 January 2006 | 20:19:27]
mihai eminescu este cel mai mare poet roman.si el este poetul meu prefera.nu spun asta pentru ca el este poetul roman ci spun asta pentru ca el a scris aceste poezii cu multa tandrete si dragoste.mihai eminescu a fost si este cel mai mare poet roman
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Crocodilul de Botoşani şi Revelionul 2005/2006      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Doru Petrariu
Bărbaţii altor femei      [Proză]
de Elena Cardaş
Vis frumos      [Poezie]
de Viorel Buliga
Mihai Eminescu: „Să văd ce fu atâta iubeam odinioar㔠     [Eseu]
de Dumitru Lavric
Armistiţiu      [Poezie]
de Cristian Bejan
Când am privit în ochi      [Poezie]
de Constantin Bojescu
Sărbătoare      [Poezie]
de Mary Sittna
Urătură      [Folclor]
de Necompletat
De Anul Nou - urătură      [Folclor]
de Necompletat
Pluguşorul copiilor      [Folclor]
de Necompletat
Bancuri evreieşti      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Românul şi caznele Anului Nou 2006      [Pamflet]
de Ionel Bejenaru