Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   
Vineri: 3 August 2007

Politică
Anunţuri
Fapt divers
Învăţământ
In vino veritas
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Comentarii
Reportaje
Lumea lui Rotundu

1 EURO = 4.5637 lei
1 USD = 4.0822 lei


Număr accesări
Astăzi:
9374
De la 07 Ianuarie 2003
50628715

După ce-a fost descoperit de Jurnalul

Botoşăneanul Huţu a intrat în Cartea TVRecordurilor


Mihai Huţu este singurul botoşănean care a reuşit să intre în Cartea TVRecordurilor. El şi cele peste 1.300 de fiare de călcat vechi. În luna iunie a acestui an scriam despre dumnealui cum, în urma peregrinărilor prin judeţ şi prin ţară a reuşit să adune o colecţie impresionantă. Povestea sa nu a trecut neobservată, aşa se face că, la scurt timp, a fost căutat de echipa Televiziunii Române care a venit la Botoşani să-l cunoască şi să îi omologheze colecţia. În data de 9 octombrie, Mihai Huţu a fost prezentat la TVR1 la emisiunea „Cartea TVRecordurilor” unde şi-a spus din nou povestea.
A primit ca semn de apreciere a pasiunii sale o diplomă şi un premiu de patru milioane de lei. Despre fiarele sale de călcat a aflat toată Europa, şi acum îi bate la uşă ca să i le ia. Dar cum ele sunt viaţa lui, e firesc să nu le-o poată da, chiar dacă unii i-au propus averi pentru sutele de fiare. Mulţi s-au minunat de pasiunea sa, şi de povestea fiarelor. Viaţa lui ar fi putut fi alta. Dacă ar fi fost un om normal ar fi fost, poate, un simplu muncitor. Un anonim. Dar viaţa n-a fost bună cu el. O boală necruţătoare, poliomelita, i-a întors existenţa la 180 de grade. Cu toate acestea, Mihai Huţu s-a luptat cu ea până când a doborât-o la pământ şi acum o calcă nu numai în picioare, ci şi cu două cârje şi cu…peste 1300 de fiare de călcat vechi. Mihai Huţu are 52 de ani, e pensionar în rândul persoanelor cu handicap, şi nu vrea să treacă prin viaţă aşa, oricum. Şi-a pus în cap să intre în Cartea Recordurilor, să-l cunoască lumea întreagă.
Îşi ascunde comoara undeva, aproape de Calea Naţională, îndărătul blocurilor, dincolo de uşă zăvorâtă a unui garaj. Comoara sufletului său. Peste 1300 de fiare de călcat vechi adunate de-a lungul anilor şi a peregrinărilor. Fiecare are o poveste, un secret, pe care uneori ţi-l dezvăluie, alteori, nu. Ele au netezit viaţa a mii de oameni, au trăit alte timpuri şi au fost martore mute ale atâtor întâmplări, unele fericite, altele, mai puţin. Aşezate pe rafturi, de sus şi până jos, roată-mprejurul încăperii sute de fiare de călcat, aliniate ca nişte soldăţei gata să înfrunte lupta cu timpul. Dar timpul e nemilos, le macină puţin câte puţin în fiecare zi, le îmbracă în pozahaine ruginii, le fac să pară mai bătrâne, şi totuşi, într-un fel, frumoase. Ele aparţin altei epoci, şi îţi dai seama că dacă n-ar fi existat o mână care să le îngrămădească acolo, ar fi „murit” în pântecele unui vagon cu fiare vechi, în bezna unui morman de gunoaie sau pe fundul iazurilor şi al apelor curgătoare. Văzute aşa, împreună, în locul acela îngust te fac să crezi că te-ai întors în timp şi şezi într-un fel de călcătorie. În mijlocul lor, un om care le cunoaşte mai bine ca nimeni altul, care s-a încăpăţânat să adune ceea ce alţii aruncă la gunoi sau dau la fier vechi.
Unii l-au privit ciudat. Alţii o fac şi acum, dar, între timp, a reuşit să le stârnească mai întâi curiozitatea, apoi, să le câştige respectul. De curând şi-a întregit colecţia cu alte 50 de exponate, trei dintre ele cu totul deosebite. „Unul dintre ele a fost al croitorului lui Nicolae Ceauşescu, mi l-a dat acum, nu demult, l-a aruncat în pod, de pe vremea când s-a pensionat. Mai am unul care, zic eu, are pe el sculptat capul lui Mihai Eminescu şi încă unul reprezentând-o pe Domnişoara Pogany a lui Brâncuşi”, povesteşte despre micile sale opere de artă colecţionarul.
Alături de acestea are fiare de călcat din toată lumea. Are câteva aduse din America, din Rusia, din Republica Moldova, din Austria, din Germania, a mai recuperat şi de la armeni, tătari, evrei, greci. El crede că ar şti mai multe dacă ar reuşi să citească dincolo de straturile de rugină sau mizerie care le acoperă identitatea. Nu îndrăzneşte însă să le tulbure somnul. Crede că pentru treaba asta e nevoie de un specialist. Mihai Huţu vrea ca toată lumea să ştie că n-a trăit chiar fără rost. El ţine închis îndărătul uşilor de la garaj o mică avere. Chiar dacă unii ar crede că e numai bună de vândut la fier vechi. Speră că într-o zi va afla despre comoara sa dacă nu întreaga lume, măcar toată România. (Dorina BALAN)

N.R. – Reportajul a apărut în 9 noiembrie 2004. De atunci viaţa colecţionarului nu s-a schimbat cu nimic. Doar că este mai bolnav, în mai multe rânduri zăcând la pat. De colecţia sa de fiare nu s-a interesat nimeni. Colecţia continuă să stea în spatele uşii garajului, nebăgată în seamă. Doar Huţu o vizitează, atunci cânt boala nu-l ţintuieşte la pat.


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (0)]
 

TeleM
Caută colaboratori
Românul şi toana
Test de superinteligenţă
Program TELE’M Botoşani, vineri, 3 august
Horoscop
Anunţ-concurs
Test de inteligenţă
Perle politice
Ghicitoare
Pacea interioară
Internatul de fete
Perle de la examen
Ce poţi păţi, când eşti resuscitat
Cocoşul cel isteţ şi homoxexualitatea
Modul lui Tarzan de a face amor
Jurnalul de Dimineaţă

Anunţuri@Jurnalul
Blogul lui Rotundu
Arhivă

Contact: jurnalulbtd@gmail.com
Telefon: 0745 544 745