Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   
Joi: 11 August 2011

Evenimente
Editorial
Horoscop
Umor
Gastronomie
Comentarii
Caricaturi
Remember
Lumea lui Rotundu

1 EURO = 4.5340 lei
1 USD = 4.1702 lei


Număr accesări
Astăzi:
4984
De la 07 Ianuarie 2003
49572276

Bilderbergerii trădării naţionale


Jurnalista spaniolă de investigaţii Cristina Martin Jimenez este semnatara volumului intitulat Clubul Bilderberg – stăpânii lumii, rod al unei investigaţii care a durat mai mult de zece ani. Volumul dezvăluie cum funcţionează Guvernul mondial din umbră, cum este el structurat şi cine îl compune.
Un alt jurnalist de investigaţii, de această dată american, Jim Marrs este autorul volumului Guvernarea din umbră. Jurnalistul ne dezvăluie, ca o continuare la Clubul Bilderberg ce organisme naţionale americane şi supranaţionale sunt create pentru ca deciziile bilderbergerilor să fie duse la îndeplinire.
Am făcut această scurtă introducere pentru ca cititorii neavizaţi să înţeleagă de ce am intitulat articolul de faţă Bilderbergerii trădării naţionale” în traducere românească „Bilderberg” având corespondent în „Tabloul munţilor” (bilder = tablou; berg = munte), o metaforă care s-ar putea traduce prin „cine sunt puternicii care controlează România şi decid soarta de viitor a românilor”..
Articolul este sinteza unor informaţii adunate pe parcursul acestui an, cu ajutorul multor oameni politici, unii cu acces la informaţii clasificate, a unor colegi de şcoală şi de breaslă, sau culese de prin presa internaţională. Mulţumesc parlamentarilor botoşăneni din trecut şi prezent care mi-au clarificat multe lucruri, colegilor de la Chişinău care m-au ajutat cu informaţii traduse din presa Rusiei, foştilor colegi de liceu de la Oradea, de etnie germană, care, implicaţi în politica românească actuală la diferite nivele, au acces la informaţiile din presa Germană şi le înţeleg sensul, petrecându-şi o mare parte din timp prin Germania, derulând diferite afaceri.
Multe informaţii le-am cules din presa românească, numai că ele au fost publicate fragmentat, fără a le integra în contextul naţional şi internaţional, reporterii în cauză mulţumindu-se doar că au publicat ceva senzaţional la adresa liderilor PSD sau a mogulilor, punându-se bine cu Cotroceniul.
Nu sunt fan Băsescu, nu l-am apreciat şi nu-l apreciez ca preşedintele ţării mele, l-am considerat o personalitate malefică, generatoare de conflicte şi dornică de putere. Apoi, comportamentul său ca preşedinte este unul total neadecvat şi nepotrivit, nu de puţine ori având ieşiri publice nepermise pentru un şef de stat.
Dar în situaţia de faţă ne aflăm într-un moment crucial pentru România, pentru viitorul nostru. Există un risc ridicat ca România să reintre sub controlul Rusiei, cel puţin din punct de vedere energetic, iar odată cu România şi Uniunea Europeană să-şi piardă într-o măsură semnificativă independenţa energetică.
Public aceste informaţii în aceste moment pentru că şi ţara mea se află într-o situaţie extrem de riscantă în ce-i priveşte viitorul, care este şi viitorul meu, al familiei mele, al conaţionalilor mei. O fac cu intenţia declarată de a clarifica multor români, în special celor nehotărâţi, de ce duminică trebuie să se prezinte la vot şi să voteze dintre două rele, răul cel mai mic.
Cine a citit cărţile lui Alvin Toffler, cunoscut futurolog american, dar şi cărţile de investigaţii jurnalistice şi ale politologilor despre modul în care se orânduiesc treburile la nivel global şi cine sunt artizanii, ştiu că totul se desfăşoară după planuri amănunţite întocmite de cei mai înalţi specialişti. După întocmirea planului, odată aprobat de Stăpânii lumii, o altă cohortă de specialişti trec la înfăptuirea lui. Totul durează ani, uneori zeci de ani, iar răbdarea este factorul esenţial în ducerea la îndeplinire.
Ei bine, astfel de planuri există şi la nivelul unor state dezvoltate, precum Rusia, Germania, Franţa, Anglia, Italia, China, Japonia etc. N-am nominalizat SUA, pentru că planurile sale sunt în cea mai mare parte planuri integrate în cele mondiale, dacă nu cumva planurile de ordine economică şi politică mondială sunt 100% produse americane, ca singura superputere de pe glob.
La Moscova, cu ani în urmă, s-au pus la punct mai multe planuri de valorificare a uriaşului potenţial energetic de care dispuse Rusia. Informaţiile conduc la concluzia că aceste planuri s-au întocmit la indicaţia preşedintelui Emil Putin, care a redat Rusiei personalitatea internaţională, chiar dacă n-a reuşit s-o facă egalul SUA.
Michael Stürmer, profesor de istorie la Universitatea Erlangen-Nürnberg, autorul volumului Putin şi noua Rusie descrie cum Putin a reuşit să împace taberele oamenilor de afaceri despărţite de interese politice şi economice diferite, adunându-le forţele financiare în jurul realizării unor planuri de refacere economică a Rusiei.
Alţi doi jurnalişti ruşi, Valeri Paniuşkin şi Mihail Zîgar, semnatarii volumului Gazprom – Noua armă a Rusiei explică planurile lui Putin de valorificare a potenţialului energetic al Rusiei, ca armă economică de control asupra ţărilor Uniunii Europene.
Am rezumat aceste menţiuni, pentru o mai corectă înţelegere a faptelor ce le voi descrie în continuare. Printre aceste planuri, cu certitudine există şi un capitol dedicat României, mai exact cum poate fi controlată energetic această ţară, ce se constituie pentru Rusia într-un ideal cap de pod pentru a pătrunde şi controla politica energetică a ţărilor din Europa Centrală şi de Vest. Planul pare a fi vechi de câţiva ani şi la înfăptuirea lui s-a lucrat cu multă migală şi răbdare.
SCO Shanghai Cooperation Organisation) a luat fiinţă în cursul anului 2001, fiind practic continuarea unei forme de organizare suprastatală mai veche, numai că de această dată numărul ţărilor participante s-a lărgit. În momentul de faţă din SCO fac parte ţări precum China, Rusia, Kazakhstan, Kyrgystan, Tajikistan si Uzbekistan. Este o organizaţie menită să creeze o contrapondere la OPEC, dar şi să valorifice superior uriaşele rezerve de petrol şi gaze din ţările aflate în preajma Mării Caspice, respectiv Asia Centrală.
Organizaţia a adus multe dureri de cap ţărilor Uniunii Europene, care şi-au văzut îngreunat accesul la ţările ce deţin aceste vitale resurse. UE caută fel de fel de soluţii pentru a se putea aproviziona din această zonă a Asiei Centrale, vizând ţări ca Iran, Irak, Azerbaijan şi chiar Kazakhstan, fără a fi sub control rusesc sau ucrainean, una dintre acestea fiind şi conducta de gaze naturale Nabucco, în a cărei realizare preşedintele Băsescu şi-a pus mari speranţe, ţara noastră urmând a fi nu numai participantă la realizarea ei prin Transgaz, dar şi beneficiară.
Şi-au anunţat participarea la realizare grupul Botas din Turcia, Bulgargaz din Bulgaria, Transgaz din Romania, Mol din Ungaria şi OMV din Austria. Ori, Rusia nu vede deloc cu ochi buni realizarea conductei, de unde şi numeroasele piedici care tot apar de unde nici nu se aşteaptă, deşi proiectul a fost realizat în 2002 şi avizat pentru execuţie.
Interpretând total pe dos aceste piedici neaşteptate, presa opozantă preşedintelui Băsescu încearcă pe orice cale să convingă electoratul român că preşedintele este un mincinos şi că Nabucco este doar o poveste SF izvorâtă din mintea mahmură a preşedintelui. Numai că toată această discreditare a preşedintelui Băsescu ascunde de fapt o altă politică, extrem de periculoasă destinului de viitor al României.
Rompetrol este societatea înfiinţată de Ceauşescu în 1974, cu scopul de a valorifica în plan internaţional tehnologia petrolieră de care dispunea România. După 1990, societatea intră într-un declin economic voit, iar foştii prim miniştrii Petre Roman, Teodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea şi Radu Vasile ar trebui să dea explicaţii poporului român cum de cea mai apreciată companie românească pe plan internaţional ajunsese să-şi piardă piaţa şi să fie ameninţată de faliment.
Adusă la sapă de lemn, în 1998 societatea este achiziţionată de un grup de oameni de afaceri români, în frunte cu Dinu Patriciu. În 2001, Rompetrol, controlat deja de către Patriciu prin pachetul majoritar de acţiuni deţinut, achiziţionează rafinăria Petromidia. Achiziţia s-a făcut de la FPS şi în condiţii total netransparente. Preşedintele Băsescu a iniţiat o anchetă prin DNA, dar totul s-a rezolvat de către judecătorii aflaţi în conflict deschis cu preşedintele, care au considerat că Patriciu nu-i vinovat cu nimic. Patriciu transformă compania într-una multinaţională şi realizează profituri uriaşe. O sucursală este înfiinţată şi în Ucraina, adică în zona de influenţă a Rusiei, fără ca Patriciu să aibă vreo piedică. Interesant! Nu?!
Lovitura cea mare avea să vină în anul 2007, luna august, imediat ce Patriciu avea să scape din ghearele preşedintelui Băsescu cu ajutorul judecătorilor. În această lună, Patriciu vinde 75% din pachetul de acţiuni al Rompetrol Group firmei KazMunaiGaz din Kazakhstan pentru suma de 2,7 miliarde euro, o sumă nemaiîntâlnită în mediul de afaceri românesc. În luna iunie a acestui an KazMunaiGaz cumpără de la Rompetrol şi restul acţiunilor de 25%. Practic, cui a având Patriciu Rompetrol? Oficial unei firme din Kazakhstan, dar în fond Rusiei, pentru că statul Kazakhstan face parte din organizaţia SCO Shanghai, controlată de Rusia. Astfel, pe piaţa energetică a României, Rusia a pătruns semnificativ, având două pârghii de control: Rompetrol şi Lukoil.
Se aştepta cineva din România ca Rusia să ajungă să controleze piaţa românească de rafinare şi distribuţie produse petroliere? O mână de oameni de afaceri şi politicieni de vârf ştiau. Ştia şi preşedintele Băsescu, dar n-a putut opri tranzacţia pentru că se afla în şucăr cu instituţiile statului, care l-au sabotat.
Un punct esenţial din planurile lui Putin şi ale gigantului Gazprom s-a realizat. Rusia se află la porţile UE. „Hanibal ante porstas” ar fi strigat istoricul antic Titus Livius. La noi toată lumea bună tace. UE aşteaptă să vadă pasul următor al Rusiei, timorată că n-are mijloace de a contracara ofensiva. Tare mă tem că aşteptarea lor se va transforma într-o mare dramă energetică europeană.
În campania electorală s-a dezvăluit, neoficial, faptul că Mircea Geoană a făcut o deplasare secretă la Moscova. Toată lumea bună s-a întrebat ce-a căutat acolo şi de ce, în calitatea lui de preşedinte al Senatului, n-a făcut o informare a Parlamentului. Nici preşedintele Băsescu n-a dezvăluit ce-a căutat Geoană acolo, deşi sunt convins că ştie. Numai că, oficial, nu poate dezvălui rostul acestei vizite, pentru că ar stârni un scandal diplomatic cu Rusia, ceea ce nu este în avantajul României. Apoi, ar trebui să dea explicaţii de unde cunoaşte conţinutul convorbirii, ori activităţile de spionaj sunt protejate, uneori şi cu preţul de pierderi de vieţi omeneşti.
După Geoană, la Moscova a fost şi Cozmin Guşă, cel care organizează campania electorală lui Geoană. Colegii de la Chişinău, care au suficiente surse în presa rusă, cred că Geoană a acceptat un troc cu Moscova. Rusia, prin Lukoil, îi va finanţa campania electorală pentru a ajunge preşedinte iar PSD-ul la guvernare. Ajuns la guvernare, PSD-ul va privatiza Transgazul, care va fi cumpărat de Dinu Patriciu. Iar Patriciu, după vreo doi, trei ani – aţi putut constatat că ruşii au răbdare! – societatea va fi vândută unei ţări din Organizaţia Shanghai, dacă nu chiar Gazpromului. Ajunsă să controleze distribuţia şi rezervele de gaze naturale ale României, Rusia va sabota conducta Nabucco, ori va deveni parteneră cu restul investitorilor. Iar într-o afacere în care se află şi un rus, acea afacere va avea ca stăpân final rusul. Că doar asta şi vrea, în final. România va fi controlată energetic de Rusia, iar din România caracatiţa rusească va cuprinde ţară cu ţară şi Uniunea Europeană.
Uniunea Europeană ştie ce urmăreşte Rusia şi mai ştie că social-democratul Mircea Geoană este punctul vulnerabil al României şi al ei. De aceea UE nu-l sprijină pe Geoană. Îl preferă pe Băsescu, aşa conflictual cum este, pentru că Băsescu este singurul care „n-are maniere” diplomatice şi poate da Rusiei peste bot, fără să se gândească prea mult la consecinţele pe care le poate suporta România.
Dar şi UE are problemele sale. Germania este făţiş pro-Rusia şi agreează teza ca Rusia să devină parteneriatul energetic al UE. Dealtfel, Germania are conducă de gaz directă cu Rusia, peste Marea Baltică, iar Angela Merkel se înţelege perfect cu Putin.
Fostul cancelar Gerhard Schroder, fiu de muncitori, adept al socialismului, cel care a avut până acum patru neveste, este membru în Consiliul de Administraţie al Gazprom. El are o mare putere de influenţă la UE în favoarea Rusiei.
Celălalt curent UE, care se opune pătrunderii influenţei Rusiei în spaţiul european, doreşte o independenţă totală a UE faţă de influenţa rusească şi americană, motiv pentru care l-ar dori preşedintele României şi pe mai departe pe Traian Băsescu.
Planul Rusiei se suprapune în România peste un alt plan. N-am putut stabilit dacă planul din România este un capitol al celui rusesc sau este un plan independent, dar care într-un punct se intersectează cu cel al Rusiei. Prin presa naţională s-a mai scris, pe baza unor note ale SRI, dar negate de acest Serviciu că i-ar aparţine, că mogulii Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu au căzut la o înţelegere în ce priveşte sfera de influenţă a fiecăruia asupra economiei româneşti. Dinu Patriciu, cum am dedus din informaţiile adunate, doreşte Transgazul. Vântu se mulţumeşte cu Poşta Română, care are monopol în serviciile poştale, ceea ce-i va permite să stabilească la serviciile poştale orice preţ va considera. Dan Voiculescu vrea Compania Naţională a Sării. Se ştie că România are rezerve de sare care să acopere nevoile mondiale vreme de peste 200 de ani.
Pentru a-şi vedea împlinite aceste dorinţe, cei trei au considerat că omul potrivit este Mircea Geoană, că nu degeaba l-a numit Iliescu „Prostănac”. Aşa s-a ajuns ca Geoană şi Guşă să facă drumuri la Moscova. A fost nevoie ca Putin să primească garanţii solide că Transgazul va ajunge pe mâna Rusiei şi nu în altă parte.
Pentru îndeplinirea întregului plan mai era nevoie şi de un prim ministru care să nu le facă probleme. Aşa a intrat în scenă neamţul Johannes Klaus, preparat printr-un laborator din Germania de mai mult timp. Scoaterea lui în faţa naţiunii române ca salvatorul poporului era pregătită din timp. Numai noi ne-am lăsat fraieriţi că PNL-ul şi PSD-ul, din dorinţa de a salva România de „periculosul Băsescu”, se sacrifică şi vor formarea unui guvern cu un premier independent şi cu miniştri tehnocraţi.
Preşedintele Băsescu ştia de existenţa acestui plan uzurpator la adresa intereselor României şi nu l-a nominalizat pe Klaus. Dar nici n-a ştiut să se apere şi să convingă românii de ce „soluţia Klaus” nu este acceptabilă. Preşedintele Băsescu n-are la Cotroceni consilieri pricepuţi şi nici în PDL lideri politici capabili să-l susţină.
Cei trei moguli s-au pregătit din timp. Patriciu a cumpărat ziare, Vântu, pe lângă ziare a înfiinţat şi un post de televiziune, Voiculescu şi-a înmulţit Antenele şi ziarele din Trustul Intact. Lipsit de experienţa guvernării, PDL-ul s-a trezit izolat pe scena politică românească, ceea ce s-a răsfrânt negativ asupra lui Băsescu.
PDL-ul se umflă în pene, dar degeaba, are nişte lideri incapabili să susţină atacurile publice şi să treacă în ofensivă. În Guvernul Tăriceanu au fost bătaia de joc a liberalilor, care i-a fugărit de la guvernare. În Guvernul Boc au făcut ce le-au cerut cei din PSD. Iar când social-democraţii au considerat că le-a sosit momentul, i-au părăsit lăsându-i la guvernare să se spargă toate oalele în capul lor.
Preşedintele Băsescu şi-a consumat bruma de avantaj la electorat apărând fără vreo miză pe Ridze şi Udrea, două fuse gen piază rea. Parlamentarii PDL au avut apariţii publice televizate în care n-au fost capabili să facă faţă acuzaţiilor aduse de liberali şi apoi de social-democraţi. Când atacurile se înteţiseră, în loc să schimbe tactica şi să treacă ei la atac, s-au retras din apariţiile televizate, ceea ce le-a permis liberalilor şi social-democraţilor să-i toace mărunt, ca pe frunzele de dat la raţe.
În mediul rural, operatorii de cablu de televiziune, organizaţi nu se ştie de cine, au preluat posturile lui Voiculescu şi Vântu, combative până la saturaţie împotriva lui Băsescu şi PDL. Televiziunea Română, unde s-a tot dus Băsescu, nu mai este mijloc de formare a opiniei publice, având audienţă scăzută. Mai mult, deşi la guvernare, PDL-ul a lăsat în fruntea televiziunii Române un om devotat PSD-ului: Alexandru Sassu.
În structurile locale au rămas sau au fost numiţi oameni fideli PSD-ului, lipsa de experienţă a PDL-ului fiind condamnabilă chiar şi de membrii săi. N-au avut nici rezerve umane cu recunoaştere profesională, pentru a-i pune şefi .
Cu o mass-medie controlată de cei trei moguli, sabotat din interior de oamenii PSD, PDL-ul n-a mai avut nici o reacţie de revigorare a electoratului, rămânând şi acum paralizat.
PSD-ul şi-a pregătit o ieşire de la guvernare într-un mod triumfal şi cu mult efect electoral. Acuzaţia lui Dan Nica cu fraudarea alegerilor era planificată din timp să fie declarată. Acuzaţia avea două efecte: motivul ieşirii de la guvernare şi zdruncinarea imaginii PDL-ului cu privire la cinstea în alegeri, ca singur organizator al acestora.
Amintiţi-vă cum din primele zile ale campaniei Antenele ne-au împuiat capul cu sumele imense cheltuite de PDL. În realitate România devenise o ţară împachetată în roşu şi cu mutra lui Geoană. Dar prima impresie contează. Iar acuzaţia că PDL-ul cheltuie sume enorme adunate de la mogulii asfaltului a pătruns în subconştientul votanţilor. Antenele, Realitatea lui Vântu, ziarele lor, au transformat PDL şi pe Băsescu în personajele cele mai hulite şi urâte de români.
La adăpostul acestei campanii de denigrare a PDL-ului, social-democraţii au lucrat liniştiţi şi feriţi de ochii presei. Am prezentat suficiente exemple, inclusiv dovezi că Poliţia s-a situat la vedere de partea PSD. Bătuţi, fugăriţi de la afişaj, cu posterele lui Băsescu rupte, cu bannerele date jos, democrat-liberalii n-au mai avut puterea, priceperea şi mijloacele să se apere.
De unde a avut PSD-ul uriaşa sumă de bani cheltuită?
Cei de la Chişinău cred că banii au ajuns la PSD prin oamenii de încredere ai companiei Lukoil. Conservele distribuite în judeţul Botoşani, pachetele cu zahăr, ulei, tiruri întregi, au venit de la Bucureşti la ceas de noapte şi s-au descărcat în locuri dinainte pregătite. Iar locurile erau păzite de oamenii de încredere ai PSD, ca să nu fie martori sau să filmeze cineva. Pachetele s-au distribuit tot la ceas de seară şi noapte. Banii cu care s-au cumpărat mii de voturi s-au dat în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică, adică în preajma alegerilor.
În judeţul Botoşani, noaptea, nişte dubiţe grena, cu câte patru hojmalăi în ele, montau bannere pe şosele, în puncte strategice. Sunt martori care, sub anonimat, susţin că oamenii vorbeau româneşte cu puternic accent moldovenesc de dincolo de Prut. Duminică, ziua în amiaza mare, pe strada Împăratul Traian din Botoşani, a circulat cu mult zgomot o coloană de motociclişti cu steagul PSD fluturând în vânt, cu îndemnul votaţi Geoană, coloană încheiată de una dintre misterioasele dubiţe grena.
Faptul că după turul I Crin Antonescu s-a dezis de toate afirmaţiile sale acuzatoare la adresa lui Mircea Geoană şi s-a solidarizat cu acesta pentru a-l scoate preşedinte şi a-i fi părtaş la o viitoare guvernare, a dezgustat pe mulţi români. Este treaba liberalilor de a se aşeza în istorie ca trădători de partid sau ca salvatori ai tradiţiilor liberale româneşti, lăsându-l pe Antonescu să-şi căiască singur dorinţele de măreţie neîmplinite.
Aşa cum am mai afirmat, aducerea în prim plan a lui Klaus era pregătită de Patriciu, cum pregătit să-şi dea mâna cu Geonă era şi Antonescu. Şi Geoană şi Antonescu şi-au jucat rolurile, aşa cum le-au fost distribuite de cei teri moguli.
Cert este că nici Antonescu, nici Geoană nu doreau un Guvern Klaus înainte de alegeri. N-ar fi fost în interesul lor. Sub acest aspect, preşedintele Băsescu a jucat prost. Trebuia să-l desemneze pe Klaus premier şi strica tot jocul PNL – PSD, pentru că de aranjamentul cu mogulii n-au ştiut şi nu ştiu şi ceilalţi lideri importanţi din partide. Ar fi izbucnit scandalul cu împărţirea posturilor, iar campania lor ar fi trecut pe planul doi.
După alegeri, chiar începând cu ziua de luni, Antonescu şi Geoană au ieşit victorioşi şi au semnat Declaraţia politică de formare a Guvernului Klaus. Dar s-a petrecut ceva ciudat.
Cum este posibil ca premierul desemnat de o majoritate politică parlamentară să plece din ţară chiar în momentul crucial al formării guvernului său? Oamenii cu judecată s-au întrebat, dar n-au primit un răspuns.
Cică viitorul premier a plecat în Franţa, chemat de treburi urgente. Ce putea fi mai urgent decât formarea propriului său guvern? Drumul spre Franţa trece prin Germania. Acolo s-a întâmplat ceva. S-a produs o modificare.
Să citim din publicaţia germană Die Welt (Lumea), un fragment din interviul dat de Klaus şi publicat chiar în ziua de 21 noiembrie, în ajunul alegerilor: „Când am fost propus de partide în octombrie, era o situaţie de urgenţă. Atunci a fost propus un Guvern de tehnocraţi, pe care să îl conduc Acum, după alegeri, văd mai degrabă un Guvern politic, iar un premier politic ar fi o soluţie normală. Şi acela nu sunt eu”.
Ce înţelegem de aici? Că primarul sibian acceptase rolul de premier decor numai pe perioada campaniei electorale. Asta ar fi însemnat să-şi piardă postul de primar. Ce anume l-a determinat să accepte un post de premier efemer? Un ordin din Germania bine garnisit cu banii lui Patriciu.
În aceste zile „afacerea” cu Guvernul Klaus s-a muiat. Liberalii, social-democraţii vor să fie ei la guvernare, că ţara mai are rezerve de unde se poate fura.
Ceva îmi scapă. Prea repede s-a renunţat la Klaus. Cred că exista şi un plan de rezervă. Cred că succesul neaşteptat al lui Geoană a dus la schimbarea unei părţi din strategie.
Cert este că şi pentru turul II, PSD-ul face o risipă financiară uriaşă, semn că de la ruşi carboavele continuă să vină.
Patriciu este cel mai interesat mogul ca liberalii să ajungă la guvernare. El şi-a luat şi ceva măsuri de siguranţă. Patriciu este cel mai bogat român şi este extrem de orgolios. Cu toate acestea, miercuri, 25 noiembrie a.c. s-a dus acasă la Vântu. Ce au discutat, nu se ştie, dar se poate intui. S-au pus la cale detalii pentru turul II al alegerilor dar şi pentru formarea Guvernului PNL – PSD – UDMR. Pentru Patriciu, Vântu şi Voiculescu este foarte important cine va deţine în viitorul guvern portofoliul la Economie.
Apoi, Patriciu, conform presei naţionale, mai are o daravelă extrem de importantă. El are în conturile din străinătate peste trei miliarde de euro. Planul lui este ca noul Guvern să lase cursul euro să urce la 5 lei. Aducând banii în ţară, câştigul său este estimat la peste 100 milioane euro. Se merită, nu contează că acest câştig se va realiza pe seama banilor românilor.
Marea trădare şi Apocalipsa politică
Pe lângă ofensiva mediatică, sursele de la Chişinău susţin că ruşii au elaborat un plan pentru ca, la nevoie, dacă Geoană n-are şanse reale de a câştiga alegerile, să se provoace revolte sociale care să fie puse pe seama preşedintelui Băsescu. Un parlamentar botoşănean susţine că Mihai Darie, fostul ofiţer de Securitate şi care este adânc ancorat în PSD Botoşani, este omul din umbră al PSD, care va urmări ca revoltele să fie puternic mediatizate, PSD-ul pozând în victimă politică a lui Băsescu.
Nu ştiu cât de veridice sunt aceste informaţii, dar dacă privim viitorul prin prisma trecutului, PSD-ul a fost un partid care a încurajat violenţele (mineriade, violenţa asupra celor din Piaţa Universităţii).
De aceea cred că gestul lui Crin Antonescu va fi consemnat de istorie ca „marea trădare liberală”. Chiar dacă Geoană nu va ieşi preşedinte, răul s-a produs. Mircea Geoană riscă să primească, pe lângă eticheta celebră de Prostănac şi pe cea de „trădător de neam”.
Iar de românii vor vota duminică „Mircea Geoană”, vor readuce la guvernare neo-comuniştii, bine dăscăliţi de bolşevicul Iliescu.
Adrian Năstase va fi scos de la naftalină şi uns preşedintele Camerei Deputaţilor, pentru că la Senat preşedinţia este juruită lui Antonescu. Ţara va ajunge iar una bolşevică, iar românii vor munci ca robii să plătească cel mai scump gaz metan, petrol şi alte produse derivate, spre prosperitatea Rusiei. Vom cumpăra sarea la preţul dictat de Voiculescu şi vom plăti Poştei tarife înzecite, pentru a rotunji averea lui Vântu.
Baronul de Vrancea, Oprişan va da cu tifla socrului de ocazie pe nume Băsescu şi se va orienta spre o baroneasă PSD. Baronul de Constanţa se va îmbrăca în uniforma SS şi se va plimba ţanţos, dând ordine miniştrilor din Guvern să-i mai împlinească nişte dorinţe. Vanghelie ne va anunţa că va fi următorul candidat PSD la Preşedinţia României, ca să nu mai fie vorbă că n-am ştiut din vreme.
La Botoşani, liberalul crescător de oi Florin Ţurcaanu ne va păstori după chipul şi asemănarea puterii sale de înţelegere, bâta ciobănească fiindu-i mai familiară decât bunele maniere şi respectul social. Va sta în vila sa de 100 mii de euro, înconjurat de o suită de amante, că zerul şi caşul dulce dă virilitate.
Cine a urmărit cu atenţie evenimentele din acest an din Republica Moldova, a putut constata o repoziţionare a Rusiei faţă de acest stat românesc. Dacă în prima rundă a alegerilor, Rusia s-a situat făţiş de partea lui Voronin, susţinând Partidul Comunist Moldovenesc ca să rămână la guvernare, încurajând şi violenţele din aprilie a.c., de după alegerile fraudate copios de partidul lui Voronin aşa cum şi neo-comuniştii lui Geoană au fraudat alegerile turului I din România, în runda a doua a alegerilor a stat în expectativă.
Mai mult, după ce Voronin a pierdut alegerile, Rusia l-a respins de la orice încercare de tratative. Explicaţia trebuie căutată în modul în care au fost organizate alegerile din România. Pentru Rusia, peştele cel mare este România. Dacă peştele cel mare îl va înghiţi pe cel mic, adică România se va unifica cu Republica Moldova, Rusia are de câştigat. Îi vor fi puse amândouă pe tavă de către viitorul preşedinte Geoană şi Guvernul PSD.
Aceasta ar fi explicaţia pentru care, la curentul unionist care a cuprins Republica Moldova, Rusia n-are nici o reacţie vehementă. Mai ales că în noua coaliţie care a format Guvernul Republicii Moldova, Rusia are omul său de bază: Marian Lupu. Moldovenii au luptat să scape de comuniştii lui Voronin şi influenţa nefastă a Rusiei, dar vor fi vânduţi duşmanului de către sora mai mare România. Trist epilog, dacă Geoană va ajunge preşedintele României. Iată de ce moldovenii cu cetăţenie română au votat masiv cu Traian Băsescu. Ei au ochii mai larg deschişi decât ai noştri.
30.11.2009

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (0)]
 

TeleM
Horoscop
Bancul zilei
Caricatura zilei
Daria si Ioana din Botosani - colinda - video
Fatalitate!
Ioan Rotundu
Joc periculos
Ioan Rotundu
Verze murate, că fără ele fasolea rămâne vădană
Jurnalul de Dimineaţă

Anunţuri@Jurnalul
Blogul lui Rotundu
Arhivă

Contact: jurnalulbtd@gmail.com
Telefon: 0745 544 745